In această seară, de la ora 18:30, Casa de Licitații Historic va desfășura controversata licitație a celor 190 obiecte printre care se află si foarte multe bunuri aparținând compozitorului George Enescu. Printre acestea se numără „partitura manuscris Œdipe cu patru adnotări” – la un preț de pornire 100.000 de euro și „o vioară model Joseph Guarnerius del Gesù, primită de George Enescu din partea familiei regale a României, atelierul fraților Wolff Kreuznach în 1885” la prețul de pornire 50.000 de euro.

Sunt doar cele două obiecte dintr-un lot de 190 pentru care s-a cerut înscrierea în patrimoniu. Licitația a atras atenția comunității culturale, care a cerut Ministerului Culturii să verifice legalitatea demersului și modul în care obiectele au ajuns la un colecționar privat.

Întrebat de subiectul licitației si de petiția inițiata de Mihai Sora, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu și alții, si care pana in prezent a fost semnata de peste 57.000 de persoane, ministrul culturii a dat o declarație controversată in timpul intervenției sale la un post de televiziune național: 

Moderator: Există o petiție, probabil că ați citit-o.

Bogdan Gheorghiu, ministrul culturii: Sunt multe petiții (râde), spuneți-mi care.

Moderator: Eliade dezmembrat | Enescu dezarticulat. Sunt semnatarii petiției care cer Ministerului, vă cer dvs., să luați măsuri legale pentru a suspenda licitația programată pe 22, dacă nu mă înșel, septembrie și să constituiți un grup independenți de experți format din profesioniști din domeniul juridic, muzicologic și istoric, cu probitate profesională, scria presa centrală zilele trecute, care să facă cercetări, să clarifice situația, iar rezultatele să fie comunicate. Scrisoare deschisă semnată, văd aici, printre alții, de Mihai Șora, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu și alții. Licitația Historic cu loturi Enescu anunțată pe 19 august a stârnit, așa, o dezbatere în spațiul public și acum aveți această petiție. Sunt convins că îi cunoașteți foarte bine conținutul.

B.G. Da. Ce pot să vă spun. Domnul Andrei Pleșu a fost ministru al Culturii, stie foarte bine că nu mai pot eu inventa roata. Eu nu pot să fac o comisie acum, în condițiile în care în România, prin lege, există Comisia Muzeelor și Colecțiilor, care asta face, clasează sau declasează bunuri. Pentru că dacă comisiile pentru patrimoniu se referă la partea asta de imobile, aici vorbim de patrimoniul mobil, în cazul de față. Pentru că în cazul de față este o vioară, este vorba despre o vioară și o partitură, sunt două chestiuni separate. Eu ce să vă spun ca ministru al Culturii? Acolo e și o poveste cu iz de scandal, pentru că ARTEXIM-ul a ieșit extrem de agresiv la adresa acestei case de licitații. Casa de licitații a răspuns pe măsură, spunând că va face plângere penală și va da în judecată oricine le afectează reputația, pentru că ei sunt o casă de licitații serioasă și care respectă legea, legislația în vigoare. Lucrurile sunt simple, din punctul meu de vedere, și foarte mulți încearcă să agite apele, și ar încerca să implice ministrul, încercând să îl tragă de o parte sau de alta. Nu mă voi lăsa atras în acest joc. Și de ce spun că e simplu? Avem Comisia Națională a Muzeelor și Colectiilor. Deja dânșii au, aici nu mergi cu bunuri, mergi cu dosare, mergi cu dovezi, pe lângă bunurile respective. Deja la ora la care vorbim noi aici în studio a avut loc, luni, o primă întâlnire a acestei comisii. Eu am un secretar de stat care răspunde de zona de patrimoniu și de zona muzeală, domnul Brătescu, care îmi va da mai multe detalii. Dar la ora asta știu că în acea comisie, în acea ședință nu s-a aprobat clasarea acestor bunuri. Și revin la ideea inițială. Dar nu că s-ar fi respins definitiv, ci s-ar fi cerut ceva completări, precizări, în fine. De ce spuneam că e simplu? Această comisie are abilitatea conferită de statul român de a spune dacă acele bunuri sunt sau nu sunt de patrimoniu. Dacă nu sunt de patrimoniu, e treaba lor, eu nu mai am ca ministru al Culturii nicio treabă, nu neapărat eu, dar instituția pe care o coordonez, nu mai are nicio treabă, și atunci ei pot să liciteze unde vor. Dar dacă sunt de patrimoniu, lucrurile sunt la fel de clare, dânșii trebuie să se adreseze Ministerului Culturii, pentru a afla dacă statul român, prin Ministerul Culturii, își exercită sau nu dreptul de preemțiune asupra lor. Legea e clară, dacă ai un bun de patrimoniu, prima dată trebuie ca statul să spună că nu-l cumpără, apoi îl vinzi cui dorești.

Să știți că eu semnez, nu chiar zilnic, dar aproape zilnic, neexercitări de drepturi de preemțiune pe diferite clădiri unde oamenii doresc să construiască un hotel, un restaurant și așa mai departe. Și poate mă veți întreba de ce le semnați. Păi, unu, alocările sunt zero de obicei la exercitarea dreptului de preemțiune, doar dacă apare un caz excepțional, și doi, așa e și firesc. Cum omul care, nu știu, moștenește sau primește în retrocedare o pădure și e pădurea lui privată, nu înseamnă că poate să o taie cum vrea el, se supune regimului silvic. Așa și aici, dacă statul nu-și exercită dreptul de preemțiune și o ia un privat, privatul respectiv trebuie să respecte toată legislația în patrimoniu.  

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.